Fuziunea nucleara este un domeniu extraordinar de complex si de vast. Citind articolul lui Evghenii Valentinovici am descoperit un intreg univers – cel al fizicii nucleare. Am ramas uimit de complexitatea informatiilor si de solutiile tehnice gasite de eminentul fizician rus. Pasiunea pentru fizica nucleara a luat incet locul celorlalte pasiuni ale mele – sahul si pescuitul. Practic peste noapte am devenit un visator – vrajit de frumusetea fizicii si de incredibila complexitate a Universului care ne inconjoara. Si in ciuda faptului ca nu mai sunt chiar atit de tinerel si fara absolut nici o pregatire de specialitate am pornit la un drum extrem de greu si de anevoios – cel al fizicii nucleare. Am inceput treptat un studiu intensiv.
Am realizat destul de repede ca fizica nucleara este de fapt un domeniu multi-disciplinar si ca, pentru a veni cu solutii noi, cunostiinte din alte stiinte trebuie aplicate pentru a obtine primele reactii controlate de fuziune. Cind mergi pe strada totul ce este in jurul tau este fizica si …chimie. Combinind elemente din chimie, optica si fizica am pus la punct diverse solutii tehnice pentru a amorsa si derula in mod controlat o reactie de fuziune in scopuri pasnice.
Dupa parerea mea se insista in mod excesiv pe plan mondial pe acceleratoare electromagnetice ca solutii practice pentru obtinerea elementelor grele transuranice – adica ceea ce eu numesc elementele ZETA-X. De asemenea sunt foarte dezamagit de performantele absolut derizorii ale laserelor actuale.Am cautat si caut mereu solutii noi si realiste. Mereu si mereu imi pun intrebari despre Universul in care traim:
Nu ar fi oare o explicatie mult mai simpla ca materia/ energia neagra sa fie formata din elemente ZETA-X (super-grele) despre care care in acest moment nu stim practic mai nimic? A existat sau nu BIG-BANG? Nu este oare o gaura neagra un “magnet” si o capcana perfecta pentru neutrini ? Este oare gravitatia o emisie a materiei baryonice sau pur si simplu o simpla alterare a continuului spatiu-timp datorata fluxurilor de gluoni din nucleoni? Poate fi lumina comprimata? Este oare posibil ca tesatura spatiu-timp sa “suporte” particule cu energii foarte mari cum este bozonul lui Gibbs? Nu ar trebui oare ca acest bozon sa fie rapid absorbit de continuumul spatiu-timp cu generarea unui scurt puseu gravitational practic nedetectabil? Poate o stea sa gindeasca ? In acest Multi-Univers fara de sfirsit nu a aparut oare mai intii inteligenta si mai apoi Viata ? De ce pina acum alte civilizatii, mult mai vechi decit noi, nu au intrat inca in contact cu noi ? Civilizatia noastra este oare prea lipsita de importanta pentru ei ? Chiar atit de “inapoiati” sa fim ? Sau in Galaxia noastra pur si simplu nu exista in clipa de fata o civilizatie mult superioara celorlalte ? Dumnezeu este un OM, o alta forma de viata sau pur si simplu o forma de inteligenta izvorita din adincurile Multi-Universului … din miliardele de miliarde de tipare ansamblate ad-hoc de continuumul spatiu-timp ? Adica pur si simplu o entitate ce transcende spatiul si timpul fie si doar pentru ca El este chiar spatiul si chiar timpul in acelasi timp ? Care este viitorul Umanitatii ? Vom putea oare sa plecam printre stele sau sfirsitul nostru al tuturor va fi pe aceasta planeta stoarsa de resurse si intr-un final prea mica sa ne mai sustina ? Cum se trasmit ginduirile ? Prin ce mecanism sunt transmise la distanta un gind, o traire, o imagine, un miros ? CUM se intimpla asta ? Exista oare mecanisme nestiute prin care electronii pot sa se « interconecteze » intr-un mod neinteles inca prin tesatura spatiului Q, la rindul ei formata si din electroni transmutationali? Cum de reusesc viitorul si trecutul sa se intre-patrunda si mai ales cum de reuseste uneori mintea omului sa zboare fara oprelisti prin genunile timpului oriunde unde este un alt om martor prezent ? Sa fie oare “cusca de aur” o dovada pentru toate astea sau doar un simplu vis al unei minti ratacite ?
Din pacate timpul extrem de limitat din acei ani m-a fortat sa imi concentrez energia si imaginatia pe solutii practice pentru probleme mai “simple”. Sunt ferm covins ca un fizician experimentalist este la fel de pretios ca un fizician teoretician. Asa ca m-am concentrat in primul rind asupra fuziunii nucleare controlate si am dezvoltat o gama larga de experimente aferente acestui concept. Sincer sa fiu ce vei gasi aici pe site este doar virful « asibergului » experimentelor imaginate de mine. Am ajuns la concluzia ca se pot obtine reactii controlate de fuziune nucleara si prin alte metode:
- focalizarea luminii electrice prin folosirea a diverse aranjamente din sticla (cristale)
- folosirea unor explosivi puternici in aranjamente inteligente
- folosirea sapelor reactive, samd
Prin aranjamente inteligente, realiste si complexe energia de exemplu – doar folosing energia (cca 1 GJ) a 250 Kg TNT poate fi focalizata optic pe o suprafata de cca 4 micron patrat intr-un timp extraordinar de scurt – cca 280 femtosecunde adica practic se poate obtine cu mijloace conventiale o iradiere de cca 1028 W/cm2 adica o intensitate mai mult decit suficienta pentru a detona o cantitate mica practic din orice fel de combustibil nuclear. In alt experiment presiuni practic inimaginabile de pina la 1014 atmosfere pot fi obtinute dupa ce 422 jeturi din aur lichid sunt proiectate concentric cu o viteza de peste 400 km/s spre o mica sfera din aluminium cu diametrul de cca 4 mm in mijlocul careia se afla un mixt de gheata din hydrogen pur si pudra nanometrica din diverse elemente transuranice supergrele. (metoda ce poata fi gasita intr-o varianta a proiectului Novaia Zemlea).
In termini tehnici vorbim:
- fie de compresie inertiala (compresie quasi-sferica)
- fie de compresie si iradiere (detonare prin impact)
- sau pur si simplu de iradiere pura (de exemplu un strat micronic de diamant este iradiat fotonic)
In cazul folosirii explosivilor clasici timpi de iradiere foarte scurti pot fi obtinuti fie prin folosirea unor curenti electrici cu amperaje respectiv voltaje foarte ridicate, fie prin impactul la viteze foarte mari a unor foite foarte subtiri – de ordinul a zeci de microni cu sticle subtiri cu ecart larg de transmisie fotonica (mai ales UV). Iar in cazul proiectului Novaia Zemlea expuneri radiatiave aparent inimaginabile de cca 1032 W/cm2 pot fi astfel obtinute prin fuziunea aluminiului 27 si/sau a hidrogenului si unde absorbita razelor gama de catre atomii de aluminium are sectiune mica.
De ce Brancoveanu ? De ce nu Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare ? Sunt doua aspecte aici. Primul – mama mea provine dintr-un sat unde biserica a fost ctitorita de catre Domnitorul Constantin Brancoveanu si practic am ramas pentru totdeauna in suflet cu amintirea sa. Al doilea – am ramas profund impresionat de gestul marelui Domnitor care in fata mortii sale si a celor 4 fii ai sai – Constantin, Stefan, Radu si Matei nu sa lepadat de credinta sa stramoseasca si a fost executat de otomani chiar in ziua de Sfanta Maria Mare. Cite durere in suflet trebuie sa fi trait acest mare Domnitor ! Apreciez in mod deosebit gestul facut de Biserica Romana de ai santifica pe cei 6 martiri nefiind crutat alaturi de Brancoveni nici Sfetnicul Ianache Vacarescu. Eu cred sincer ca fara credinta viata omului este un pustiu si nimic mai mult !
Revenind la subiectele de pe acest site trebuie sa mentionez ca in ceea ce priveste terminologia uzitata am folosit termenii “ignite” sau “detonate” pentru a descriere amorsa unei reactii de fuziune nucleara nefiind vorba in mod evident de un process chimic classic de combustie sau explozie. Un element important pentru mine il reprezinta obtinerea elementelor transuranice (ZETA-X elements cum le zic eu). Le consider importante pentru ca anumite elemente foarte grele din tabelul lui Mendeleev pot fi folosite cu usurinta in reactoarele viitorului care pot fi mici, usoare si cu randament ridicat. Pulverizate sub forma de vapori in mijlocul unor jeturi de metan unele dintre aceste elemente foarte grele pot fi bombardate de tunuri usoare de neutroni – temperatura creste si amestecul final este folosit fie in turbine ultra-usoare din carbon cu camasi ceramice fie ca jeturi finale propulsoare. Fiind extrem de instabile elementele foarte grele sunt usor de fisionat surplusul mare de neutroni termali si rapizi fiind rapid absorbit de metanul din turbina iar reziduurile grele pot avea o radioactivitate extrem de scazuta. Aceste elemente vor fi extrem de folositoare viitoarelor nave interplanetare care vor folosi ajutaje rotative intelligent proiectate.
Este din ce in ce mai clar ca o noua generatie de experimente este necesara pentru a putea porni spre stele! Rachetele clasice sunt deja perimate! Motoarele cu fuziune sunt cheia calatoriilor interplanetare! Timpi de zbor de 2-3 ani expun echipajele la pericole imense, unele greu de cuantificat in prezent!
O calatorie spre Marte NU este cu adevarat fezabila fara un motor bazat pe fuziunea nucleara!
Doua tehnologii fundamentale se regasesc mereu in proiectele mele:
- tehnologia RECUD si
- GEPE – generatoarele electrice de mare putere cu puseu electromagnetic pe baza de explozibili.
Din motive lesne de inteles nu voi detalia pe acest site aceste tehnologii. Tehnologia RECUD este folosita in 2 tipuri de aranjamente: ALPAN si ELEKTRAN.
Generatoarele electrice de care pomenesc sunt de 4 tipuri – toate versiuni modernizate ale celor 3 modele deja cunoscute in media. Aceste generatoare sunt chemate sa solutioneze o problema actuala aparent greu de rezolvat – cum obtinem de exemplu un curent electric de 400 milioane volti si pentru un timp mai mic de 1 nanosecunda? Au trecut totusi mai bine de 60 de ani de cind eminentii savantii rusi au creat primele generatoare de acest tip – nu ar fi oare cazul ca si acestea sa evolueze? Sa folosim aceasta energie pentru a aprinde primul foc termonuclear permanent din istorie!
Poate fi oare aprins si mentinut oare un astfel de foc? Raspunsul este DA !
Parcugind acest site vei realiza intr-un final ca doar imaginatia este limita civilizatiei noastre !
Mihail – 20 August 2014
Consideratii tehnice privind obtinerea elementelor grele transuranice
Cercetarile efectuate de mine nu au vizat numai Proiectul BRANCOVEANU ci si proiecte si experimente de mare interes privind mecanisme de initiere a reactiiilor de fuziune nucleara sau de obtinere a elementelor grele transuranice. De ce au atita importanta aceste elemente super-grele ?
Pentru este foarte posibil ca unele dintre aceste elemente sa fie stabile pe termen lung (ani) si in acelasi timp sa poata fisiona foarte usor cu eliberarea unor cantitati colosale de energie .
Principalul design luat in considerare este PROIEKT TAIMIR – un design de super-reactor unde se pot obtine elemente transuranice in flux continuu si colectate in mod inteligent cu ajutorul unui cimp magnetic. Datorita faptului ca acest proiect necesita prezentarea unor mecanisme cu aplicabilitate nedorita nu voi prezenta in detaliu acest proiect .
In principiu vorbim de un reactor capabil sa produca 174 kg pe zi de Flerovium 298 (298114Fl), Slavium 318 (318126Sv),Baikalium 544 (544184Bm), Carpathium 598 (598200Cp), Dalmatium 413 (413142 Dl), Leonardium 484 (484164Ld), Suomium 961 (961326 Su), Oerstedium 1089 (1089351Oe), Kamchatkium 504 (504172Km) sau Uralium 447 (447154Ul). Puseuri fotonice accelereaza atit ionii cit si electroni pina la energii uriase pentru a sparge nucleele grele si a transforma o parte din protonii din aceste nuclee in neutroni. Desi au viata foarte scurta noile elemente obtinute au totusi suficient timp si loc sa fuzioneze in mijlocul uner sfere de plasma cu temperaturi de pina la 40 MeV. Pe plan mondial este suficienta prezenta doar a 5-6 reactoare de acest fel – productia de ZETA-X elements fiind suficienta atit pentru producerea intregii energii electrice a umanitatii cit si pentru transportul inter-planetar.
Elementele ZETA-X sunt cele care permit derularea experimentala ulterioar a PROIEKT ESENIN. Capabile sa dezvolte energii de 800 Tj/kg aceste elemente pot comprima rapid materia baryonica pina la stadiul de supa Fermi prin alterarea continumului spatiu-timp, distrugerea ireversabila a tesaturii QCD si atingerea de energii de pina la un Zev in asa fel incit un jet de plasma de ioni de aur sa strabata 40 de m in circa 7-8 picosecunde. Scopul acestui proiect este sa demonstreze ca este posibil zborul interstellar cu viteze supra-luminice prin impiedicarea repozitionarii quarcilor si crearea unui quark cu energii de ordinul sutelor de Tev – asa numitul „shadow – quark” fara spin si sarcina electrica si incapabil sa confineze bosonul W si unde singura forta fundamentala prezenta este gravitatia . Confinarea materiei baryonice dincolo de un lichid de tip Fermi si imediat dupa aceea dezintegrarea masei de shadow-quark permite crearea pentru un timp de cca 10-20 picosecunde a unei tesaturi spatio temporale unde singura energie prezenta este gravitatia unde spatiul in sine este uni-polar si unde orice forma de tesut spatio-temporal se deplaseaza intr-o singura directie. Dezintegrarea supei din acest tip nou de quarci lasa totusi in urma timp de citeva zeci de picosecunde un cimp gravitational remanent extrem de intens unde re-polarizarea gravitonilor (sau remanenta cimpului gravitational) si disparitia acestora se face totusi intr-un timp suficient de lung pentru a permite unui jet de citiva atomi de aur relativisti sa strabata acest cimp cu viteze supra-luminice.